In cei 10 ani care s-au scurs, nu am scris niciodata nimic in 9 aprilie, data cind Giani a plecat … glont spre eternitate, ci in 10 aprilie, pentru ca atunci am aflat cu totii ca, iata, a sosit si despartirea si-am ramas numai cu amintirea…
10 aprilie… 1 ianuarie… 31 ianuarie…
S-au inmultit datele in care am aflat ca iara a sosit despartirea.
Pentru ca sintem din ce in ce mai mari, oamenii dragi pleaca.
Pentru ca le-a sosit timpul, desi nu le-a sosit timpul.
Si petrecem mult timp suferind, negind, acceptind, plingind, negind iar, cumparind flori falsificate pentru mormintele lor…
Imi aduc aminte de coroana cu flori galbene de acum 10 ani.
Si traim, paradoxal, goi de prezenta lor, de zimbetele si imbratisarile lor, dar cu sufletul plin de amintirea lor… marii nostri absenti…
In cei 10 ani mi-a devenit din ce in ce mai clar ca viata are ca punct implacabil o moarte, care moarte are ca punct implacabil o noua viata, asa cum au inflorit superb magnolii in aceste zile, din crengile aparent moarte ale copacilor iarna. Iar sufletul nostru este imens, are loc in el pentru tot, pentru disperarea si tristetea de atunci, pentru linistea si zimbetul de acum, pentru dragostea noastra pina la cer. Si inapoi. Pina la noi.
De la mine pin la tine, numai cer si ape line…
